Basme despre perfecțiune

“Nu îi inspiri pe ceilalți fiind perfect. Îi inspiri prin felul în care îți gestionezi imperfecțiunile.” Sau, aș spune mai degrabă: îi inspiri prin felul în care trăiești.

De câteva săptămâni postările mele în social-media se învârt în jurul acestui concept de “a-ți permite să trăiești, să fii om”, pentru că și clienții din ultima vreme aduc în cabinet această provocare. Și pentru că, bineînțeles, om fiind, e o lecție cu care mă confrunt și eu periodic în viața de zi cu zi.

Mi se pare că toți, fără excepție, pe planeta asta, suntem sufocați de ideea că trebuie să fii într-un anumit fel. Suntem învăluiți de conceptul acesta de Perfecțiune.

Trăim într-un basm: “A fost o dată o formulă perfectă de a fi ca om și de a trăi, iar voinicii noștri au plecat să o caute peste 9 mari și 9 țări, pentru că doar având formula aceea puteau ei fi considerați cu adevărat valoroși și iubiți de ceilalți.” Sună cunoscut? Dacă nu, analizați puțin.

Între timp, în lumea reală, alergăm după validare, recunoaștere și acceptare, și ne îndepărtăm de ceea ce suntem, de ceea ce avem nevoie și de ceea ce ne dorim. Învățăm să facem compromisuri, ne autosabotăm, ne simțim vinovați și în general ne umplem de energie negativă.