Eu, femeie…povestea unui atelier de re-cunoaștere
Știți despre mine, cum vă povestesc și în descrierea site-ului, că sunt psihoterapeut. Asta înseamnă în principal că ghidez ședințe cu 1-2 persoane, și rare ori cu câte o familie întreagă de 3-5. E plăcut, confortabil, intens, provocator, toate în același timp, și e foarte satisfăcătoare interacțiunea aceasta intimă cu clienții și problemele lor.
Mai nou, de câteva săptămâni, am simțit retrezită în mine dorința de a lucra cu grupuri mai mari de oameni. Când activam în lumea dansului, țineam cursuri și workshopuri pe diferite teme și în diferite stiluri de dans, iar energia grupului și conectarea dintre participanți era ceva fantastic.
O perioadă nu am mai simțit că am eu putere să fac asta. Principiul „nu poți turna dintr-un pahar gol” mi se aplica în totalitate. Dar în timp mi-am umplut paharul cu energie emoțională și am devenit din ce în ce mai dornică să torn către fiecare câte un pic. Așa că, revenind la momentul prezent, pot spune că simt chemarea către ateliere, de data aceasta în domeniul psihologiei și explorării sufletului uman.
E interesant cum am conștientizat această chemare în timpul activității mele preferate de dimineața, mișcarea blândă de dezțepenire a corpului. M-am surprins imaginându-mi cum aș arăta anumite mișcări femeilor cu care lucrez deja în terapie, cum aș discuta cu ele și cu multe altele despre ce înseamnă să fii femeie, despre credințele și programele pe care le-am internalizat legat de asta. Mișcâdu-mă pentru mine, mi-am permis să visez pentru ceilalți. Așa că am început să conturez un atelier cu și despre femei.
Trăim într-o lume în care mii de surse exterioare ne spun cum să fim, ce să facem, cum să existăm ca femei. Suntem învățate, încurajate, condiționate, să arătăm, să gândim și să acționăm într-un anumit fel. Iar noi preluăm aceste modele, aceste instrucțiuni, și le aplicăm nu doar în relația cu exteriorul, ci și în relația cu lumea noastră interioară. Trăim după instrucțiuni, dar slab sau deloc conectate cu noi înșine.
Așa că am creat un atelier de 2 ore în care să stăm noi cu noi, înconjurate și susținute de cele ca noi, 2 ore de liniște, în care să putem săpa adânc în noi, sub „trebuie” și „de ce nu ești mai mult ca…”, și să ajungem la miez. Eu, femeie, tu, femeie, noi, femei. Mi-am propus să mă folosesc de toate instrumentele - minte, corp, suflet - pentru a cunoaște, onora, asculta și aprecia femeia.
În luna martie cu toții își aduc aminte de mamele, bunicile, fiicele, surorile, verișoarele, iubitele, soțiile, prietenele și colegele lor. Același lucru vreau să îl fac și eu. Să mă gândesc și să mă bucur de și cu femeile din jurul meu. Așa că am decis să ne adunăm pe 23 martie 2024 și să analizăm ce înseamnă să fii femeie. Să ne re-cunoaștem pe noi înșine și să ne re-prezentăm lumii așa cum suntem, frumoase, strălucitoare, forțe ale naturii și rezervoare de iubire
Dacă ai citit această postare și te-a intrigat tema acestui atelier, îți las aici link-ul evenimentului de pe facebook unde găsești mai multe detalii:
