Ghid de dezinstalare

Mult timp a trecut de când am scris despre modul în care se formează credințele noastre disfuncționale, sau acele „programe” care rulează în background și care ne ghidează gândurile, emoțiile și acțiunile. De atunci, viața mi-a adus situații care să mă pună față în față cu astfel de programe din mine și m-am văzut nevoită să lucrez la ele. Adevărul este că revizuirea, updatarea sau dezinstalarea sunt o sarcină continuă.

Deci, cum lucrez cu programele?

Primul pas, un fel de condiție obligatorie înainte de a începe să lucrezi cu efectiv, este să înțelegi că TU NU EȘTI MINTEA TA, TU NU EȘTI GÂNDURILE TALE și, la fel de important, NU TOT CE GÂNDEȘTI E ADEVĂRAT.

Mintea este doar o parte din tine, acea parte care are sarcina de a procesa informațiile din mediul înconjurător și de a trage concluzii care să o ajute să te mențină în viață și în siguranță. Iar ea asta face de-a lungul întregii tale vieți. Spuneam în postarea trecută aici că un obicei pe care mintea îl are e să aducă cu ea chiar și acum, când tu ai 35 de ani, credințe despre tine de la 8 ani. La 8 ani nu aveai puterea de a influența mediul înconjurător, nu înțelegeai pe deplin ce se întâmplă cu tine și cu ceilalți, ai trăit o experiență dureroasă, cu emoții mari, poate pericol, frică, neputință, iar mintea și-a notat că în viitor trebuie să te ferești de astfel de situații pentru că nu ai cum să le faci față. Iar acum, la 35 de ani, când tu ai infinit mai multă experiență și abilitate de a înțelege lumea, putere de a face față pericolelor și emoțiilor și situațiilor dificile, mintea în continuare implementează programul „avem 8 ani, suntem mici și nu putem” și toate comportamentele care vin de acolo.

Fă acum o pauză, câteva secunde, și adu-ți aminte de o situație, de un context, din viața ta de adult, în care poți spune „aici mă simt ca la x ani”. Dacă ai reușit, ai luat urma unui program pe care mintea ta l-a implementat. Iar tu acum, pentru că nu mai ai x ani și ai vrea să simți și să acționezi diferit, poți face o schimbare.

Iată cum:

PASUL 1 - conștientizarea

În exercițiul nostru tu deja ai început să lucrezi acest pas. Ai conștientizat că există în mintea ta o credință care nu e actualizată și care, în loc să te ajute și să te țină în siguranță (cum mintea dorește) mai mult te încurcă și îți aduce prejudicii. În continuare încearcă să îi dai un nume acestei credințe și să o vezi cât mai clar.

Să ne imaginăm că la școală, în clasa a 2-a, ți s-a schimbat învățătoarea, iar doamna nouă nu a reușit să rezoneze cu tine. Simți că ea este prea dură, reacțiile ei când greșești sau pedepsele te fac să te simți în nesiguranță, judecat, incapabil. Când te ascultă la lecții te blochezi și te bâlbâi, nu pentru că nu știi răspunsul, ci de frica pedepsei când nu dai răspunsul corect. Asta pentru că mintea ta deja a început să creeze și să implementeze programul „dacă greșim vom fi pedepsiți, deci mai bine nu spunem nimic” poate cuplat cu programul „e periculos să vorbești în fața Doamnei (sau să o superi pe Doamna)”.

Și acum ai 35 de ani și ești într-o ședință iar atitudinea șefei seamănă izbitor cu cea a Doamnei învățătoare (deși nu ești conștient de asta pt că emoțiile așa puternice și starea de nesiguranță din clasele primare au făcut mintea să ascundă undeva adânc amintirile din acea perioadă, tocmai ca să nu îți facă rău). Și tu ai niște idei faine legate de topicul ședinței, pe care ai vrea să le împărtășești, dar nu poți. Zeci de gânduri îți spun că nu are rost să vorbești, oricum ideile tale nu sunt suficient de bune, că șefa sigur se va supăra când va auzi ce ai de spus. Te simți mic, incapabil și în nesiguranță.

Iată programul, care rulează în continuare, din clasa a 2-a. L-ai zărit.

PASUL 2 - observarea

Acum că ai conștientizat că mintea ta rulează programul „dacă greșim/supărăm vom fi pedepsiți, deci mai bine nu spunem nimic” ca să te țină în siguranță, caută-l în momentele tale de zi cu zi. L-ai văzut în ședință. Unde mai apare el? Când ai simțit că mai bine nu spui ceva sau nu faci ceva, ca să nu superi o persoană care are putere asupra ta (un părinte, un șef, un prieten bun, partener de viață etc). Întreabă-te în fiecare situație dificilă, la fiecare disconfort, emoție neplăcută, frustrare sau stare de confuzie, ce program e în spate. Fă-ți o bază de date cu programele tale, și vezi când și cum se manifestă fiecare.

Era necesar să te blochezi când iubita te-a întrebat de la ce restaurant să facă comandă? Ai fost tu într-o situație periculoasă în care nu aveai cum să faci față? Sau mintea ta a rulat programul și a ajuns la concluzia că: iubita e importantă — ea așteaptă un anumit răspuns de la mine — dacă răspund greșit se supără — eu sunt mic și nu pot face față.

PASUL 3 - alegerea

Dacă mintea a ajuns la concluzia că un anumit comportament e cel mai bun în situația de mai sus, și a făcut din acest comportament un reflex, nu înseamnă că ești într-adevăr lipsit de control. Mintea te servește pe tine, corpul e al tău, emoțiile sunt parte din tine. Iar tu ai puterea să alegi.

Când iubita te întreabă și tu te blochezi, faci un pas în spate, respiri adânc, îți aduci aminte de postarea aceasta și ajungi la concluzia că nu ești în niciun pericol, nu ești mic și lipsit de putere, nu e o situație amenințătoare, așa că ALEGI să acționezi. Reflexul era să rămâi blocat. Alegerea e să faci sau să spui ceva.

Un reflex se descompune încet dar sigur când el e înlocuit cu alegerea. Iar dacă tu începi să faci asta, întâi în lucruri mici, apoi în situații din ce în ce mai mari, mintea ta învață noua regulă: „pot face față situației”. Iar programul „dacă greșim/supărăm vom fi pedepsiți, deci mai bine nu spunem nimic” încet încet se updatează și se dezinstalează părțile din el care se raportau la tine ca un copil de clasa a 2a mic, incapabil și în nesiguranță.

Iată procesul. Pare simplu pe hârtie. În realitate e o muncă de o viață, a deveni conștient de gândurile și credințele din mintea ta și a lucra la actualizare. Dar e o muncă plină de satisfacții, care îți permite să ai din ce în ce mai multă siguranță și stabilitate în viața ta.

SUCCES!